În anul 1987, Marcel Vela, care ulterior avea să devină ministru de Interne, a fost implicat în activități de informare pentru Securitatea comunistă, operând sub numele de cod „Smena”. Documentele de arhivă, recent dezvăluite de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), evidențiază că Vela a transmis note informative despre comportamentul unei recepționere de la Hotel Tibiscum din Caransebeș. În aceste note, adresate lui Ilie Jurcă, un ofițer DSS (Direcția de Securitate a Statului), Vela descria cum recepționera consuma alcool în exces în timpul serviciului și întreținea relații sexuale cu turiști străini, primind în schimb deodorante, săpun, țigări și băuturi alcoolice.
Mai mult, într-o altă notă informativă datată 05.09.1987, Marcel Vela raporta despre un anumit B.N. din Caransebeș, indicând că acesta deținea bunuri de consum străine, sugerând astfel un nivel de trai suspect de ridicat pentru condițiile economice ale României comuniste. Vela sugera că preferința lui B.N. pentru produse străine (țigări de marcă, băuturi alcoolice importate) și disprețul pentru produsele românești indică o posibilă aversiune față de regimul comunist.
Aceste revelații au stârnit dezbateri în cadrul CNSAS, unde a fost evaluată natura colaborării lui Marcel Vela cu Securitatea. În ciuda evidențelor, CNSAS a emis un aviz prin care a concluzionat că acțiunile lui Vela nu constituie poliție politică sau încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului, în sensul definit de legislația în vigoare.
Totuși, cercetătoarea Germina Nagâț a exprimat o opinie separată, argumentând că prin delațiunile sale, Marcel Vela a contribuit la încălcarea drepturilor fundamentale ale celor denunțați, în special prin expunerea detaliată a vieții personale și a comportamentului imoral al recepționerei. Nagâț a criticat reproducerea selectivă și trunchiată a notelor informative în rapoartele CNSAS, care, în opinia sa, omit deliberat detalii relevante ce ar putea evidenția încălcări ale drepturilor omului.
În ciuda controverselor și opinii divergente în cadrul CNSAS, cazul lui Marcel Vela și al colaborării sale cu Securitatea sub numele de cod „Smena” rămâne un exemplu ilustrativ al complexității evaluării trecutului securistic în România post-comunistă, punând în lumină provocările interpretării legale și morale a unor astfel de colaborări. Documentele și mărturiile arhivate, precum și deciziile instituțiilor abilitate să evalueze aceste aspecte, reflectă tensiunile dintre dreptul la adevăr și interpretările istorice sau juridice ale acțiunilor din perioada comunistă.
