Într-o scenă care pare parcă desprinsă dintr-un videoclip al lui Robbie Williams, „Me and My Monkey”, Alexandruța, de la PNL, iese în față cu ”maimuța”, ca să ne arate… fluierul de la Ștefanesti.

Privind înapoi la lansarea candidatului PNL pentru primăria Ștefănești, Iulian Călin, un arbitru de profesie, specializat în decizii fotbalistice, ne regăsim într-o veritabilă rocadă de laude reciproce și promisiuni etern repetate, specifică unei reuniuni in tonul partidului.

Discursurile care au urmat, mai demotivante decât omagierea unui defunct, au fost încoronate de prestația lui Danuț Bica, care, cu un aer de gravitate, a citit platitudini ce ar fi umplut orice program electoral cu un profund sentiment de déjà vu. Mihai Cotet, la fel de lipsit de inspirație, s-a întrebat retoric despre esențiala nevoie de specialiști în arbitraj, doar pentru a-și răspunde singur, într-un dialog interior ce a rezonat cu convingere în sala ecoului: Ce ne lipsește? Voturile oamenilor, evident, își raspunde singur.

Nu sperați ca a uitat să ne amintească de proiectul său, ’’Utopia Tech City’’, în care toți vom trai 100 de ani în orașul scufundat în ”albastru de metilen”.

PNL promite zone albastre în care cetățenii vor trai 100 de ani.
PNL promite zone albastre în care cetățenii vor trai 100 de ani.

Mergând pe principiul „după ce ai păcălit șanțul, sprijină gardul”, discursurile s-au împotmolit în evocări nostalgice ale Brătienilor, într-o încercare disperată de a lega prezentul de gloria trecutului, ignorând complet realitățile și nevoile comunității actuale. În acest context, Alina Gheorghiu a strălucit prin evocarea „marilor realizări” , începând și sfârșind totodată cu schimbarea numelui gării Stefăneștiului, într-un gest simbolic lipsit de impact real asupra vieții cetățenilor.

Într-o oraș unde politicul pare desprins dintr-un act de teatru burlesc, cu candidați care mai degrabă ar trebui să fluiere începutul și sfârșitul unor meciuri decât să conducă destinele comunității, Stefăneștiul se pregătește de alegeri într-un mod cu totul neconvențional. Iar dacă politica locală ar fi un meci de fotbal, așa cum îl aseamănă Mihai Alexandrescu, cu siguranță am fi în prelungiri, așteptând cu nerăbdare următoarea fază amuzantă. Nihil sine Mișu, și, evident, fără circ pe scena politică.

Spre sfârșitul spectacolului, după ce vorbitorii s-au evocat într-un cult al personalităților, individual, pe rând și la grămadă, a venit fluierul de final al arbitrului Iulian Călin, care a sunat, însă foarte puțin, citind aceleași obediențe timp de maxim 3 minute dintr-o oră și 30 de minute de expunere.

Bravo, PNL! Să fie și asta primită între bare.